Pana in luna ianuarie ,am fost un om ca oricare altul, cu bucurii si necazuri mai mici sau mai mari, pentru vremurile pe care le traim.
Din cauza unei raceli banale, pe care am incercat sa o tratez asa cum oricine trateaza o banala raceala ,a inceput calvarul si drumul serpuit printre dureri si chinuri catre o viata brusc complet schimbata.
.....Slabisem intr un timp foarte scurt aproximativ 25 de kg si din cauza durerilor de coloana nu am mai putut merge.Aveam dureri insuportabile ,insa refuzam cu soicism sa merg la doctor , avnad presentimente sumbre.
Dupa insistentele fiicei mele si ale fiului meu ,am accepat sa fiu internata .Imi pare rau acum , ca nu m am ocupat mai mult de mine si ca m am comportat ca un om ignorant fata de modul in care trebuie sa avem grija de noi ....Poate nu m am gandit ca mi se poate intampla mie si presupuneam in sinea mea ca e doar o criza generata de o scolioza sau altceva mult mai banal.
Dupa investigatiile necesare, radiografii la oasele mari ( caci am fost internata la spitalul Colentina - sectia neurologie)...am primit un diagnostic prezumtiv Parapareza spastica ...si asta nu a fost rezultatul final ci doar unul dintre aspectele cauzate de boala de care sufar de mai bine de 3 luni.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu